Ce este Biserica Ortodoxă?                                                                                        

(Adaptare după  Ancient Faith Press ) 

Trebuie să luăm în considerare că:

• Pe de o parte, aceasta este prima şi cea mai veche biserică creștină, de la care au plecat toate celelalte. Pe de altă parte, pentru majoritatea oamenilor din America de Nord, ea  este nouă.

• Cu cele 225 de milioane de oameni din întreaga lume, aceasta este a doua mare biserică din lumea  creștină. În SUA și Canada sunt, însă, mai puțin de șase milioane de creştini ortodocşi.

• Se estimează că, numai în secolul al XX-lea, un număr de peste 40 de milioane de creștini ortodocși şi-au dat viața pentru credința lor, în primul rând în ţările aflate sub regim comunism (Rusia, România, Bulgaria, Serbia, Georgia, etc.) Atât de mare este devotamentul pentru Hristos și Biserica Sa a multor creștini ortodocși, încât ea a fost deseori numită "Biserica Martirilor."

• Ea este Biserica unora dintre cei mai mari teologi, savanţi şi scriitori, pe care istoria i-a cunoscut - oameni ca Iustin Martirul, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, Augustine, Maxim Mărturisitorul, Dostoievski,  Alexander Soljeniţin, Dumitru  Stăniloae, etc.

Dar ce este, mai exact, această Biserică Ortodoxă? Care sunt rădăcinile ei? Care sunt convingerile ei şi de ce sunt atât de mulți care nu au auzit de ea?

Scurtă istorie.

Biserica Ortodoxă este Biserica creștină inițială, Biserica întemeiată de Domnul Iisus Hristos, despre care se vorbeşte în paginile Noului Testament . Drumul ei în istorie poate fi urmărit,  în continuitate neîntreruptă,  până  la Hristos și  cei Doisprezece Apostoli ai Săi.

Oricât ar părea de incredibil, de peste douăzeci de secole, ea continuă învăţătura lăsată de Hristos Apostolilor Săi, păstrând nediminuate și neschimbate credința și practica acestora. Şi astăzi, doctrina  apostolică  a Bisericii Ortodoxe, cultul și structura ei au rămas intacte. Biserica Ortodoxă este dovada clară că că Biserica este Trupul viu al Domnului Iisus Hristos.

Mulți dintre noi vor fi surprinși să afle că, de-a lungul primului mileniu de istorie creștină, a existat doar o singură Biserică. Aceasta până când, în secolul al XI-lea,  a avut loc o ruptură dezastruoasă între Răsăritul ortodox și Apusul latin. Deși  clocotea de câţiva ani , așa-numita " Mare Schismă " din 1054 a reprezentat o separare formală - și șocantă - între Roma și Ortodoxie. Miezul controversei l-au constituit două probleme  extrem de importante, asupra cărora se aflau în dezacord: rolul papalității și modul de interpretare a doctrinei.

Dar care este diferenţa reală dintre cele două Biserici?

Comparând Ortodoxia cu Romano-catolicismul şi Protestantismul , un scriitor  spunea că Ortodoxia a păstrat tradiția Noului Testament , în timp ce, în multe privinţe,  Roma a operatadăugiri, iar Protestantismul - eliminări.

Aşa de exemplu, Roma a făcut o adăugire la vechiul Crez al Bisericii, în timp ce numeroase biserici protestante rareori îl studiază sau îl recită. Dacă Roma  şi-a structurat autoritatea ecleziastică pe mai multe niveluri, o mare parte a protestantismului este anti-ierarhic  sau chiar "independent"  în politica sa. Roma a introdus indulgențele și purgatoriul , în timp ce, ca o reacție, protestantismul  se debarasează atât  de faptele bune  cât şi de disciplină.

În aceaste privinţă, la fel ca şi în altele, Biserica Ortodoxă și-a menținut cu fermitate credința apostolică. Ea a evitat atât excesele legate de dominaţia papală cât  și cele privitoare la independența congregației. Ea înțelege clericii ca slujitori ai lui Hristos și ai poporului Său, și nu ca o clasă specială, privilegiată.  Ea a păstrat doctrina apostolilor despre a doua venire a lui Hristos la sfârșitul veacurilor, despre  judecata de apoi și viața veșnică și continuă să încurajeze oamenii ei să crească în Hristos, prin unirea cu El. Într-un cuvânt , creștinismul ortodox a păstrat credința "lăsată sfinților, o dată pentru totdeauna."

Biserica Ortodoxă în America de Nord

Vasta majoritate a coloniștilor sosiţi la început în Lumea Nouă, ca să-şi facă un rost, au venit tocmai din  acestă lumea religioasă și politică occidentală. Aici, ei au putut să trăiască liber, fără teamă  sau amenințare de a fi incriminaţi de sentinţele unor judecători, fie  romano-catolici sau protestanţi. Dar odată cu ei au venit, de asemenea, mediul religios și condamnările Europei Occidentale, pe care ei le-au lăsat în urmă.

Când "ultimii sosiți ",  ortodocşii,  au ajuns în cele din urmă în America de Nord, ei au fost adesea ignoraţi, fiind socotiţi o minoritate "străină". Climatul religios și cultural al Lumii Noi era deja adânc înrădăcinat.  Astfel, în loc să se amestece cu cultura religioasă existentă, creștinii ortodocși au avut tendința de a-şi păstra identitatea etnică, pe care au adus-o cu ei din Lumea Veche, manifestată mai ales prin păstrarea limbii lor materne în cult. Cei care le vizitau bisericile erau adesea în imposibilitatea de a înțelege ceea ce se spunea sau se întâmpla acolo.

Dar vremurile se schimbă. Astăzi, Biserica Ortodoxă este luată în serios în această emisferă. Oameni dedicaţi lui Hristos, dar întristaţi și frustraţi din pricina direcţiei în care au luat-o atât cercurile romano-catolice cât şi cele protestante, și dorind un cult și o viață spirituală mai complete, se îndreaptă către Biserica Ortodoxă, cea neschimbată. Era firesc ca Biserica de la care ne-a venit Biblia să fie Biserica în care se păstreză vie credința descrisă în Biblie.

Biserica care a adus Ortodoxia în America de Nord aduce acum America de Nord la Ortodoxie. Oamenii sunt familiarizaţi,  în mod constant , cu credința și cultul Bisericii Ortodoxe . De la un capăt la altul, în oraşele americane,mai  mari sau mai mici, încep să se întemeieze noi parohii. Însuţindu-şi o nouă viziune , multe biserici deja întemeiate au trecut la săvârşirea slujbeleor în limba engleză. Nu este, deci, de mirare, deasemenea, că în colegiile și campusurile universitare din SUA și Canada se manifestă un interesul  cresdcând faţă de Ortodoxie. Studenţii  descoperă că Ortodoxia este locul în care îşi găseşte împlinirea  căutarea realităţii spirituale.