Biserica Sfânta Treime

Lăcaşul nostru de închinare.

Biserica noastră este cea mai veche clădire care se mai păstrează, aparţinând celebrului arhitect. Dealtfel, Strickland a construit numai două biserici în Philadelphia, cealaltă fiind Biserica Episcopală Sf. Ştefan, de la intersecţia străzilor Tenth şi Market, zidită între 1822-1823.

Biserica Sfânta Treime

Biserica Sfânta Treime este cea mai veche clădire a lui Strickland, care se păstrează. Până în 1983, nu s-a ştiut că el este arhitectul care a proiectat biserica. Cercetările profesorului Jeffrey A. Cohen, întreprinse cu ocazia nominalizării ei în Catalogul Naţional al Monumentelor Istorice (National Register of Historic Places), au scos la iveală această informaţie, apărută într-un ziar din 1816 (Relf’s Philadelphia Gazette and Daily Advertiser, September 21). Articolul descoperit este un reportaj de la sfinţirea bisericii, care a avut loc pe 18 septembrie 1816. Autorul anonim descrie biserica drept “un edificiu curat şi elegant”, al cărui “proiect aparţine domnului William Strickland, din acest oraş” şi a cărui “realizare este pe măsura gustului arhitectului”. O menţiune specială se face în legătura cu William Thackara, ale cărui stucaturi – spune autorul – “depăşesc orice altă lucrare de acest fel din oraş.”

Comunitatea parohială

Timp de peste un secol biserica a servit ca lăcaş de închinare pentru comunitatea episcopalienilor din cartier. Însă, pe la începutul secolului al XX-lea, încep să sosească în Philadelphia tot mai mulţi imigranţi est-europeni. Printre ei se numărau şi români. Majoritatea acestora veneau din Transilvania şi Banat, două provincii româneşti aflate atunci sub stăpânire austro-ungară. Cei mai mulţi dintre ei s-au stabilit în Northern Liberties, formând în jurul Bisericii St. John un adevărat cartier românesc.

La început, neavând o biserică a lor, românii se adunau duminica în casele unora dintre ei, apoi în  sala mare a Societãţii Bănăţiana, din Str. Brown, nr. 229, unde se rugau, ogoindu-şi dorul pentru cei dragi, lăsaţi acasă, şi intonând pricesne şi alte cântări bisericeşti. Din cînd în când, atunci când, ocazional, sosea din ţară vreun preot care săvârşea Sfânta Liturghie, veneau şi ei să asculte Evanghelia, să se spovedească şi să se cuminece.

Într-o asemenea duminică din anul 1913, dupã oficierea slujbei de către părintele misionar Moise Balea, un grup de români se hotãrăsc sã înfiinţeze o parohie ortodoxă română. Documentul încheiat atunci menţionează faptul că ei îşi doreau ca parohia lor să fie constituită după “legea strămoşească”. Şi cum în acea duminică de 13 iunie era chiar Praznicul Rusaliilor, s-au gândit să pună această decizie sub semnul şi patronajul spiritual al Pogorârii Duhului Sfânt. Slujbele religioase au mai continuat un timp în sala socială, pânã când, în 1919, li s-a oferit posibilitatea folosirii gratuite a spaţiului de la etajul întâi al şcolii parohiale a bisericii de peste drum. Cele două comunităţi au continuat să folosească în comun spaţiul bisericii până în 1923, când Dioceza Episcopalã a cedat românilor folosirea în exclusivitate, pentru o perioadă nelimitată, atât a bisericii cât şi a celorlalte clãdiri, cu obligaţia de a plăti 15 dolari pe an şi de a se ocupa de eventuale reparaţii. În 1972, românii aveau să devină pentru totdeauna proprietarii de drept ai bisericii.

După 1923, românii au putut să facă anumite modificări care să confere bisericii un anumit specific ortodox. Cea mai vizibilă schimbare a fost adăugarea unei turle, cu trei clopote şi cruce. S-a construit apoi un altar cu catapeteasmă şi a fost pictat interiorul bisericii. Cu toate acestea, caracteristicile esenţiale ale clădirii, aşa cum fusese ea concepută de către Strickland, au rămas aproape intacte. Astfel, cineva ar putea spune că Sfânta Treime n-are înfăţişarea unei bisericii ortodoxe tradiţionale. Atât interiorul cât şi exteriorul bisericii prezintă o combinaţie unică de elemente, unele aparţinând începutului arhitecturii americane, iar altele  - cele specific ortodoxe -ţinând de istoria imigraţiei din acest cartier.

În 1929, avea să sosească primul preot permanent, în persoana părintelui John Popovici (1890-1973), care a slujit comunitatea timp de aproape 40 de ani. În timpul păstoririi sale, în anul 1931, biserica a fost sfinţită, iar, începând cu anul 1937, parohia a intrat sub autoritatea Episcopiei Ortodoxe Române Misionare, al cărei Întâistătător era, din 1935, episcopul Policarp Moruşca (1935-1958).

Din păcate, în anii ’60, cartierul Northern Liberties a cunoscut o perioadă de declin şi o mare parte din români s-au mutat în zona de nord-est a Philadelphiei. În aceste condiţii, în 1965, o parte a comunităţii a părăsit biserica din Brown Street, strãmutând parohia într-o suburbie a Philadelphiei, în Elkins Park. Astfel, comunitatea s-a împărţit în două.

Pentru cei care au rămas fideli bisericii din Brown a urmat însă o perioadă dificilă. Totuşi, în ciuda greutăţilor materiale de tot felul, cu care enoriaşii s-au confruntat, Parohia Sfânta Treime a reuşit să devină proprietara bisericii, a clădirilor şi a terenului aferent (în 1972). Ulterior, în timpul păstoririi părintelui Octavian Băluşel (1970-1992), ei au reuşit chiar să refacă ferestrele bisericii. În 1983, ca o recunoaştere a vechimii şi valorii ei arhitecturale, biserica a fost inclusă în Catalogul Naţional al Monumentelor Istorice (National Register of Historic Places).

După câţiva ani, când numărul membrilor Parohiei Biseriici Sfânta Treime era în declin, spre sfârşitul anilor ‘90, comunitatea s-a revigorat printr-o infuzie de tineri credincioşi sosiţi din ţară.

Începând din 1999, în timpul păstoririi părintelui Florin-Constantin Şalgău (2002-2006), au fost realizate o serie de lucrări de renovare şi modernizare, dintre care cele mai importante au fost refacerea acoperişului bisericii şi remodelarea turlei. O troiţă de lemn, sculptată în stil popular românesc, a fost adusă din ţară şi înălţată în faţa bisericii, pentru omagierea eroilor care au murit la Revoluţia din 1989.